duminică, 15 februarie 2009

Supradoza de emotii… E doar un vis!

Cand privesc lumea printr-o perdea perfida de emotii si sentimente umane, ultima obtiune e rationamentul si mitea lucida.
Cateodata simt cum o umbra sinistra imi intuneca "drumul" si ajung la rascruce, unde parca umblu pe un covor de scrum.E haos si nu inteleg deloc.Se aude incet cum sunetele se preling printre corzile chitarii si imi vin in minte clipe si vorbe care au fost date de mult gandului uitarii. In adancul mintii ele raman bine intiparite asemenea cernelii pe foaie, si prind o alta forma la fel cum o omida se metamorfozeaza in fluture. Cu greu, incerc sa imi croiesc drumul sinuos ca printr-un lan de secara si pe poteca proaspat infintata astern o dara de amintiri.Ma invaluie intunericul si calea imi este intrerupta de un foc timid ce provine de la o lumanare; in jurul ei sunt niste fiinte palide pitite ce scot sunete ciudate - ma inspaimanta! Incerc sa trec de acest impas si adanc in sufletul si mintea mea incerc sa ma conving ca nu este adevat sau ca este altceva decat ceea ce pare. Astept doar un indiciu, ceva care sa imi dea o sansa sa revin la realitate, sa ma faca sa constientizez ceea ce mi se intampla.

Totul se topeste in jurul meu si se preface in culori. Simt ca traiesc, si simt cum ma acapareaza o dorinta puternica de a picta. Vreau sa pictez totul in culori pe care nu le poti doar vedea, ci sa le si simti. Albastru sa te faca sa iti fie frig, negrul trist, galbenul sa te agite, rosul si oranjul sa te incalzeasca, iar albul sa te faca sa te simti pur ca un inger din randul Heruvimilor.

Imi place sa fiu pictor; imi ofera optimism. Ma face sa cred ca imi pot picta sperantele in cele mai diferite moduri, pe care numai eu sa le inteleg. Imi ofera un sentiment de satisfactie, stiind ca eu pot sa vad frumosul din orice lucru si sa il pun pe foaie astfel incat sa il vada tot restul lumii. Sa pot sa vad formele frumoase a unei femei, chiar daca ea este ascunsa de haine si sa simt cum ma seduce. Sa pot sa imi exprim sentimentele si emotiile prin culoare si forme nu doar simple cuvinte. Oare sa fie adevarat ceea ce traiesc in momentul acesta? Un tremur ma sageata impreuna cu gandul ca ar putea sa fie doar un simplu vis.

Nu stiu daca dorm sau e doar un vis plasat intre ieri si maine, adica acum in prezent. Realizez ca nu are cum sa fie adevarat deoarece el e surclasat urmarilor ce se alfa in viitorul aprofundat. Acum sunt profund asigurat ca nu este in prezentul actual, fiind un mare neadevar, insa totusi nu reusesc sa realizez ce se intampla cu mine.
Incerc sa ma conving de propria existenta si sa ma asigur ca sunt in siguranta, dar deodata ma simt de parca umblu pe muchia dintre doua universuri paralele, doua lumi total diferitre. Deschid ochii si inspir adanc...
E doar un vis!

Un comentariu:

  1. fain articol:-*

    bafta in continuare:-*

    take care:-*

    kiss ya:-*

    RăspundețiȘtergere